Cine din voi nu auzit vreodată de Edith Piaf și piesele ei celebre „Non, je ne regrette rien” și „La Vie en rose”?

Descoperă viața interpretei Edith Piaf prin amintirile sale scrise de ea însăși. De-a lungul unui destin incredibil, descoperim sufletul unei artiste și inima unei femei. Plină de viață, fragilă și în același timp de neînvins, și-a dedicat viața artei până la sacrificiu, devenind o cântăreață nemuritoare.
La finalul lucrării veți găsi versurile celor mai cunoscute piese în limba franceză și traducerea în limba română.

Vreau să-i fac pe oameni să plângă chiar și atunci când nu înțeleg cuvintele mele.

Viața cântăreței Edith Piaf a fost ecranizată în anul 2007. Filmul „La Vie En Rose” s-a bucurat de un mare succes, obținând două premii Oscar și încasări de peste 86 milioane de dolari.

„Mi s-a întâmplat ceva foarte distractiv. Un parizian mi-a trimis felicitări într-un plic mare. Pentru că nu avea adresa mea exactă, a scris: „Edith Piaf în Statele Unite”. Poștașii au adăugat pe plic: „Poștașii de la Paris te sărută”. Vă puteți imagina cât de mult m-a urmărit această scrisoare până când m-a găsit!

Oriunde mergea, poștașii scriau ceva — „La fel și noi!” Și cei din Chicago — „Te iubim!” În Los Angeles, au adăugat: „Și noi împreună cu ceilalți!” Când am primit scrisoarea, nu era niciun loc nescris pe ea. Oficiului poștal probabil îi era frică să nu se piardă, așa că un dealer mi l-a adus personal. În loc să bată la uşă, a strigat „Life in Pink”. Nu-i așa că toate astea sunt frumoase?”

EDITH PIAF a fost o cântăreață franceză de mare succes, care a consacrat în Franța și în întreaga lume genul muzical chanson. Cele mai cunoscute piese ale sale sunt La Vie en rose, Non, Je ne regrette rien, Hymne à l'amour și L'Accordéoniste.

În cultura franceză și europeană a secolului XX, cunoscută și sub numele de alint Privighetoarea, Edith Piaf ocupă un loc unic, exprimând prin vocea și interpretările sale frământările unei întregi generații de europeni, martori interbelici ai ascensiunii nazismului, respectiv participanți ulteriori ai reconstrucției postbelice a democrației.

Cântecul e un mod de evadare. E o altă lume. Când cânt, nu mai sunt pe pământ.